Într-o seară cenușie de toamnă, vântul foșnea printre paginile unei cărți uitate pe pervaz, fapt care i-a atras atentia lui Elias, un copil de numai 10 ani. Elias se apropie cu pasi timizi de carte, descoperind un volum vechi, fără titlu, cu coperți de catifea. De îndată ce îl deschise, literele de pe pagină se ridicară, precum fumul, și începură să danseze în jurul lui.
-Ai fost ales!, șopti o literă „L” în timp ce se așeza pe nasul lui. Ai fost ales să vezi ce puțini văd: Țările Cuvintelor.
Fără să-și dea seama cum, Elias fu tras printr-un vârtej de paragrafe și propoziții, căzând printre fraze ciudate și virgule agățate de nori. Ateriză pe o potecă din piatră și observă că în fața lui se afla o poartă cenușie. Pe lemnul acestuia erau gravate niște cuvinte, pe care Elias se chinui să le înțeleagă:
„ Aici este intrarea în Țările cuvintelor. Dacă vrei să te întorci în lumea ta, trebuie să o parcurgi și să ajungi la portalul de la capătul ei.”
Elias inspiră adânc și, cu un pas hotărât, împinse poarta cenușie. Aceasta scârțâi prelung, deschizându-se către o lume cum nu mai văzuse vreodată: coline din hârtie pergament, copaci ale căror frunze erau semne de punctuație, iar cerul, în loc de nori, era presărat cu adjective plutitoare, strălucind slab, ca niște licurici creativi, plini de idei inspirate dar neîmpărtășite.
Un drum din litere răsucite se întindea înainte, formând un șir nesfârșit de silabe. Elias păși atent, dar de îndată ce păși pe „drumul semantic”, o voce subțire se auzi:
— Nu oricine poate păși liber prin Țările Cuvintelor. Trebuie să dovedești că înțelegi rostul fiecărui cuvânt. Altfel, te vei rătăci în Labirintul Tăcerii.
Dacă ți-a plăcut până aici și vrei să afli întreaga experiență pe care Elias a avut-o în Tările Cuvintelor, te invit aici:
https://www.librariamagic.ro/blog/tarile-cuvintelor-autor-daria-alexandra-dinescu.html
Autor
admin@stories-daria.ro